Marti, August 25, 2009, 01:02 PM 

glisare
     media: 5.00 din 6 voturi

urc in metrou . imi zboara fugitiv privirea spre geam. ma sperii , arat descarnata ca o mumie inghesuita intre alte mumii.. unde este sclipirea si prospetimea, vioiciunea si avantul? ma asez pe scaun fiind in prealabil impinsa de sacalii care stiu ca puterile lor sunt secatuite complet si cu ultimele resurse se bat pentru un moment de zabava intre cuvintele "atentie se inchid usile. urmeaza statia eroii revolutie cu peronul pe partea stanga". si ma bat si eu ca si ceilalti. alunec epuizata pe un scaun din plastic si ma uit la cei care imi arunca priviri dezaprobatoare... cum asa de tanara si stai jos? lasa-i pe cei mai in varsta... dar politetea disparut o data cu inchiderea usilor. am cearcane dar asta nu ma deranjeaza. imi dau seama ca mai am un pas si nu mai am viata. glisez ca un purice strangulat in masa de purici care topaie pe scarile de la victoriei. toti preocupati sa-si spele mintile inainte de a-si relua locul prestabilit ca un bibelou intr-o vitrina care trebuie sa stea pe prima etajera in partea dreapta. era o vreme in care eram fericita. nu-mi mai stiu cum era asta. atatea ganduri stupide, reguli, bani, porcarii. as vrea sa stau pe balcon sa beau un ceai aromat sa deschid o carte si sa simt miros de biscuiti proaspeti . zambesc undeva in geam ma uit la mine si zambesc m-am recunoscut nu sunt complet pierduta. chiar vreau asta? sa fiu presata ca o sardina tasata si strivita pana simt cum crapa maduva si nu mai ramane decat un corp neterminat. zambesc si urc scarile.

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

Miercuri, Iulie 1, 2009, 12:02 PM 

principii
     media: 5.00 din 2 voturi

Fiecare dintre noi porneste cu un anumit bagaj emotional intr-o relatie si nu pot sa nu compar relatia actuala cu cea a altor prieteni de-ai mei care sunt impreuna din copilarie. Ce safe trebuie sa fie cand ai toate datele despre cel de langa tine, ca nu te arunci fara parasuta spre un salt mortal. In plus cu cat imbatranesti incepi sa ai din ce in ce mai multe dialoguri cu tine comentand incet pe buze fiecare gest pe care il face partenerul. Adica cum intra incaltat in casa? Chiar trebuie sa-i spun eu ce trebuie sa faca?
Traim intr-o lume care vrem nu vrem ne face sa fim cat se poate de prudenti, suntem sigilati cu banda adeziva in jurul ideilor noastre stupide sau nu. Nu exista zi in care daca deschid televizorul sau internetul sa nu dau pste titluri de iubiri insangerate sau orice alt tip de atrocitati. Si stai sa te gandesti atunci oare eu sunt diferita de ei? Cat de bine il cunosc? Si toti se uita la tine zambind si iti spun sa ai rabdare... Dar poate nu am poate ca vreau sa stiu totul acum. Dar inocenta aceea de la 18 ani nu ti-o mai da nimeni inapoi cand nu ai un trecut, cand pur si simplu iubesti cu sufletul deschis oricum o fi fara sa iti pese de consecinte de urmari, de principiile stupide ca periuta de dinti etse murdara, ca nu-ti aduce flori, ca are bani sau nu are. Mai tineti minte cand sorbeati cu nesat nectar dintr-o sticla de cico si nu mai aveati bani nici ce bilet de autobuz? Ei bine da atunci fericirea avea alt gust nu cel bolnavicios aproape bovarian de temeri stupide inculate de o societate imbecila pe care noi am creat-o. eram saraci dar liberi . acum oare ce ma inlantuieste?

de ioanaolimpiana | 1 comentarii

Joi, Februarie 19, 2009, 05:17 PM 

din seria ce vor femeile
     media: 5.00 din 1 vot

domnii mei barbati a venit clipa celebra unica si gratis sa stiti si voi ce vor femeile .
fiind mai mereu inconjurata de ele aud pareri impartite.
cele tinere spun "daca nu are ceva muschiulet nu e viabil"sa arate asa ca un biker rebel si misto si sa aiba si motor.
cand ai mai prins deja ceva experienta asa pe la 20 cand te-a muscat deja virusul dragostei si ti-a susurat vreun puisor te iubesc pe la ureche vrei deja sa fie si romantic si inteligent si amuzant si sa aiba baniiiiii....cresc pretentiile ce sa spun
deja de la 25 (pe unde sunt si eu) incepi sa fi mai responsabila si iti doresti doar sa nu fie ceva de o noapte sa vrea si sa aiba disponibilitatea sa te cunoasca asa cum esti.
dupa 30 te rogi doar sa fie un tata bun sa nu te bata si sa nu bea (deh conceptie pur mioritica dar cu baza reala)
dupa 40 iti doresti sa mai stea pe acasa asa cum e el. deja de la 50 te gandesti doamne doar sa fie nu mai conteaza cum .
pana laurma ce vor femeile? scad oare pretentiile o data cu varsta?
ei bine nu pretentiile sunt acolo tot timpul, mereu.. si nici macar nu sunt pretentii cerem lucruri reale .
dragoste intelegere sprijin o mana aproape . o viziune romantica asa ca fiind toate destul de realiste ne rugam doar sa nimereasca cosul de spalat rufe cand isi arunca chilotii si daca mai spala si o farfurie ... e brad pitt cu burta chelie si 20 de cm mai putin
:)

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

Joi, Februarie 19, 2009, 04:21 PM 

despre viata si alte chestiuni
     media: 4.00 din 1 vot

din seria de ce trebuie sa zambesti ca o iapa la poarta noua ca sa inteleaga boul sa va relatez o istorioara reala.
deh ce sa zic si eu la servici ziua lunga treaba dar si un pic de gluma ca sa treaca timpul mai usor.
vine baiatul de la cabluri sau in fine "IT-stul" daca preferati asa. tinerel si inalt. asta am putut observa si eu.
si cum nu am voie sa fac scheme smechere prin computer fara aprobare am sunat garda de IT sa vina sa ma salveze.
aud un glas trist care imi spune "este irecuperabil trebuie sa radem tot". bine spun eu gandindu-ma ca poate asta nu e cea mai buna solutie. a doau zi primesc case-ul si astept sa ma bag in productie. ma apuc obisnuita ca acasa sa ma plug-ez singura. aud o voca care imi spune. va rugam sa nu puneti mana pentru ca asta este treaba noastra dar pana sa termine eu deja terminasem de asamblat tot. cu un aer de superioritate neta il intreaba pe colegul lui "le-a pus bine". ei bine da le-am pus bine si cat de greu este oare cand ai un desen mic cu o tastatura si un mouse si mufa in culoare sa gresesti?
poate esti imbecil sau .... in fine esti considerata blonda in cazul meu.
imi vine sa-i spun si eu ceva usturator dar nu-mi iese decat ceva fortat dar diplomat.
acum stau sa ma gandesc oare ce cred baietii astia cand intra intr-o camera plina cu femei asa cum e la noi.
oare se gandesc mama am intrat in raiul prostilor sau hai sa deschidem discutia despre moda sau ultima fita la femei (o geanta de nu stiu care) oare se gandesc barbatii ca poate avem si noi o inteligenta proprie care depaseste aria de cunoastere a fierului de calcat si a atei de cusut? ei uite dragi barbati sa stiti ca mai exista femei care nu busesc orice calculator si au invatat ce este ala un jack sau cum se foloseste o surubelnita.
exista doua tipuri de femei unele care prefera sa faca pe proastele si care spun "dar eu nu stiu ..." si altele care spun "ce crezi ca sunt proasta sau ce?". nu stiu cum e mai bine. cred ca primelor le este mai usor e foarte simplu sa dai din gene si sa se rezolve totul instant. eu fac parte din a doua din pacate care dirijeaza cum vor ele lucrurile .
intr-o lume de barbati unde trebuie sa joci putin teatru nu ma regasesc as putea spune ca o resping chiar dar in fine pana la urma e doar un cablu si el e doar un baiat. dar cum noi femeile ne atacam asa si aparu subiectul de azi. deci doamnelor ori aveti gene lungi ori ceva knowledge despre calculatoare ca altfel ..... ganditi-va sa va cumparati unul nou
Un sfat: mai mult ca sigur ca un IT-st va sti in orice moment sa va incuie asa cum fara sa stie a facut-o si baiatul in cauza . atunci schimbati tactica aruncati genele in vant chiar si cele inexistente si spuneti-i ca este cel mai tare cel mai mare cel mai destept si ca voi nu stiti prea multe. spiritul de macho man va va salva chiar si fisierele irecuperabile :)

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

Marti, Ianuarie 27, 2009, 10:57 AM 

obsesie
     media: 5.00 din 1 vot

sunt multe femei care alearga dupa fericire. oare exista fericirea. e acel tremur interior cand simti un suflu cald aproape de tine, cand o mana cum isi intinde detegele puternice si ti le inconjoara pe ale tale? e zambetul de fiecare dimineata?
simt ca a venit si momentul sa imi pun asemenea intrebari... intr-o lume ca asta unde sa te plimbi din pat in pat ca femeie iti asigura superioritatea, inteligenta si experienta in fata barbatilor ca sa nu mai spun de popularitate, in aceasta lume eu nu ma regasesc. mi se pare un univers mic si trist unde marca de pantofi si ultimul ceas fac legea pe taramurile jocului seductiei. dar mai exista o categorie. se spune ca nu exista femei urata dar ca oricare femeie ma uit, mai degraba arunc cu coada ochiului la femeile cu care intru in contact zi de zi. sunt surprinsa sa vad ca pana si cele care dupa parerea multor barbati intra in categoria "pas" sunt cu cineva, nu sunt singure. si stau si ma intreb eu unde intru. vine o vreme cand iti dai seama ca absorbita fiind de probleme zilnice ajungi acasa si ziua e pe terminate si usa in spatele tau se inchide sec si acru parca facandu-ti in ciuda ca sa-ti reaminteasca ca esti singura. poate ma indrept spre drumul sigur, catalogat ca drumul femeii acre, rea si carcotitoare.
si totusi fiecare are dreptul la fericire. simt cum drumurile se inchid incet si incep sa ma stranga ca intr-un cosciug gata sa ma ingroape o data cu toate dorintele, visele si sperantele mele. de ce ar trebui sa va intereseze pe voi? sincer nu stiu, poate scrisul e ca o terapie care scoate tot ceea ce trebuie sa disimulezi in fata celor dragi, prietenilor sau colegilor. singuratatea este ca un labirint din care speri sa iesi sa te bucuri de lumina.
am iesit in oras si ca de obicei am iesit cu prieteni dragi, apropiati mie. stateam la masa si ma uitam cum trec cupluri, cupluri, mana in mana, buza in buza mergand agale. dintr-o data totul in jurul meu a disparut. si vrand si eu sa intind mana dupa acel obraz cald n-am vazut decat un scaun gol, infinit de gol.
m-am dus acasa am pornit dusul si am inceput sa plang, nu stiu de ce, nu stiu de unde ieseau acele urlete care parca nu se mai opreau. si mi-am dat seama ca sunt singura de foarte mult timp, ca am fost mai grav singura cu cineva, ca nu am o eticheta pusa pe frunte, nu fac parte din nici o categorie, ca nu sunt clasata.
orice femeie ajunge la un punct in care se gandeste sa faca acel compromis si ma gandeam daca merita, daca as putea sa imi calc toate principiile si sa fac acel compromis. dupa care mi-am dat seama ca indiferent daca as vrea sa-l fac nu am cu cine. urla in mine un dor de adevar, de iubire, de atingere si de clipa. fiecare e singur in felul lui doar ca toti afisam altceva. ne cuibarim in patul amantei pentru ca nu mai avem curajul sa luptam, intr-o casatorie in care doar banul dicteaza... sunt multe cazuri. si totusi nu ma vad ducandu-ma la cineva si spunandu-i nu ma intereseaza daca ai nevasata sau nu, amanta sau nu, trei copii sau 70 de ani dar eu am venit azi sa agat asa ca uite-te bine la mine. sunt cea mai frumoasa, cea mai fitoasa si cu hainele de la cea mai buna firma asa ca ia-ma pe mine. nu ma pot vinde ieftin, sa-mi vand sufletul pentru o pereche de pantofi, sa imbratisez un mosneag si sa cred ca e fericirea mea.
si pana la urma ce e fericirea? in toata aceasta cadere imi dau seama ca suntem oameni care nu au raspunsuri, ca nimeni nu-ti poate da o solutie. trebuie sa te lupti singur, zi de zi ca sa-ti gasesti calea. si totusi ce frumos ar fi daca ar incepe totul intr-o primavara, ca doi liceeni, pe o banca in parc si o floare. si doar atat, restul e poveste in sufletul fiecarei femei care s-a vandut sau nu, singura sau nu. un tipat interior catre ceva pe care unele l-au trait si altele pe care inca asteapta

de ioanaolimpiana | 1 comentarii

Marti, Iunie 3, 2008, 05:51 PM 

batand pasul pe loc
     media: 0.00 din 0 voturi

Fiecare are prieteni desigur. totul porneste cu betii si glume la greu dar si cu multe amintiri placute. in timp cupluri se leaga si se dezleaga pana se ajunge la un partener stabil. ati simtit vreodata cum se strange cercul? cum fiecare si-a gasit in viziunea lui "the one", jumatatea si tu stai ... stai si privesti sperand ca poate se deschid cerurile si se intampla o minune dumnezeiasca si apare si pentru tine acel the one. cuplurile se incheaga si te trezesti duminica seara la masa ca fiind singura persoana care nu are pe nimeni in dreapta si nici in stanga si asisti la discutii de gen " ce frumos a fost in weekend...am fost la...doar noi doi" sau "planuim sa mergem in ....doar noi doi asa... sa petrecem mai mult timp impreuna".
in momentul ala nu sti exact ce sa simti. in decursul timpului am trecut prin diferite stari de deznadejde, disperare, au aparut vesnicele intrebari. ce e wrong cu mine. in fiecare dimineata mai arunci o privire in oglinda si te asiguri ca ai ramas aceeeasi persoana, cauti acea farama de normalitate pe care crezi ca ai pierdut-o pe drum. cel mai greu e in serile de vara cand vezi iubiti tinandu-se de mana sau mergand unul langa altul agale pe plaja.
se apropie vara si cu ea si disperarea mea. am incetat sa ma mai duc la mare. pare o prostie dar desi am ca atu varsta si mi se spune sa nu ma grabesc ca timpul e destul ma gandesc cu groaza ca poate nu toata lumea are o jumatate. ca poate daca exista un destin al meu este de a fi completely alone. si daca toate sperantele in a da intamplator tocmai peste persoana pe care mi-am dorit-o sunt zadarnice. poate ca imaginea asta distorsionata mi se trage din filme in care printr-o forma sau alta ajungi sa fi cu cel pe care il iubesti. am iubit odata si foarte mult . daca asta a fost tot?
si mai greu decat asta este faptul ca prietenele tale vin si iti cer sfatul si iti povestesc de lucruri poate stupide si pe care tu in mintea ta le-ai rezolva imediat. nu poti sa nu te simti mort in interior cand vezi ca toti traiesc si tu stai. bati pasul pe loc asteptand un ordin divin care sa iti spuna sa te duci la ora cutare in cutare loc si acolo va veni si cel destinat tie. si te inchizi si mai mult si ajungi sceptica si ironica si rea si oricate incercari de te urca din nou in carusel totul devine din ce in ce mai greu.
well asta e partea care nu se invata la scoala . acest este pentru toti cei care candva au iubit si au uitat cum este sa ai o inima calda, pentru cei care simt raceala indiferentei in mijloc de noapte, pentru cei ca mine care au uitat ca sa arati ca iti pasa si ca te doare e normal si nu un semn de slabiciune si pentru toti cei care sunt fericiti care au pe cineva aproape care poate au zile cand uita cat de norocosi sunt

de ioanaolimpiana | 1 comentarii

Luni, Mai 12, 2008, 01:28 PM 

chez the mall
     media: 0.00 din 0 voturi

intorcandu-ma pe meleaguri capitaliste am zis sa dau o raita sa gust din dulcele praf al capitalei. acuma stiu cat de afectati pot fi barbatii de subiecte de genul shopping. cred ca li se ridica parul de pe ceafa doar la gandul ca iubita, sotia, mama sau de ce nu amanta se uita la aceeasi fusta pe care o probeaza de zece ori si se fataie cu ea in fata oglinzii si dupa o jumatate de ora se hotaraste sa nu cumpere nimic. inteleg acea privire disperata in ochii lor dar deh e in firea lucrurilor. nu prea sunt fan mall pentru ca toata lumea se buluceste la sfarsit de saptamana sa-si etaleze toalele sau sa guste din dulcele stil occidental aruncand o privire plina de superioritate atunci cand urca pe scara rulanta cu noua geanta de jdemii de euro. maxim de bestializare. am fost in noul mall ...de la baneasa. rupere si balamuc ...gagici stanga si dreapta la toc cui si colagenate . sunt rea ca orice femeie si cum ar spune unele foarte posibil si invidioasa pe aceste dudui care isi fataie funduletul la bratul unui mosnegel plictisit de viata care a hotarat pe ultima suta de metri sa sara cu parasuta prin mall.
in rest trebuie sa recunosc ca am patinat parca prin farmec prin magazine cu haine unde am evitat contactul vizual cu eticheta de frica sa nu raman oarba si sa ma fac ca nu inteleg ca de fapt o fusta ok ea de felul ei este vanduta la 2-3 ori peste pretul ei real. cred ca pana la urma ne-am obisnuit cu acest fel distorsionat de viata . in rest liniste si pace si sincer fata de multe alte locuri de acest gen mi s-a parut mai aerisit si inca mai puteai sa te atingi de cate ceva si sa pleci cu un tricou victorioasa de marea realizare si fericita ca macar nu iesi cu mana goala si imbuibata de fast foodul american .

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

Duminica, Mai 11, 2008, 07:56 PM 

parapanta
     media: 5.00 din 3 voturi

ehh ma hotarasc cu o gasca vesela de amici sa tragem o aerisire la plamani pe 1 mai si un mic mioritic pe tapsanul romanesc adica din seria sa mai respiram si noi un balegr macar decat noxele din oras.
si uite-te la noi fitosii bucuresteni care plecau din bucuresti sa respire un aer proaspat cum am carat o tona de mancare ca daca nu gasim cine stie ce acolo si fara tacamuri de plastic nu am supravietui. eu in cap de grup cu o tona deservetele umede si gel care nu necesita spalare ... deh de ale tineretii inadaptari.
ajunsi seara nimiciti de foame si de sete facem o friptana adevarata si ca sa diminuam ospatul regal ne hotaram sa facem o plimbare nocturna uitand ca in satul respectiv nu exista felinare la 2 metri distanta si ca suntem la mai putin de 5 minute de buza padurii. si uite asa brat la brat toti aliniati ne incumetam la o plimbare scurta . cei care fac parte din generatia twin peaks inteleg frica mea patologica de padure si mai ales noaptea ca sa nu mai spun cei care au vazut blair witch. mergand lejer pe potecuta aud un zgomot care creste in intensitate.. deja eram transpirata toata parca facusem 15 km pe banda.
ne intoarcem pe calcaie si o luam la picior .... era doar un avion .
si atunci m-a izbit. eram atat de comici si mici inadaptati invatati sa poarte mereu costume cu gulere tari si sa se dea seara cu crema de corp .. sau cel putin eu asa m-am simtit . mi-am dat seama ca nu as putea decat cu greu sa las in urma toate facilitatile care parca mi se pare ca mi se si cuvin .
si atunci te simti cu adevarat un mic freak care isi da seama ca nu mai are elanul de cand era de o palma si mergea pe munte vitejeste alaturi de ai lui si esti mult mai constient si mai grijuliu cu sine sa nu care cumva sa iti murdaresti pantalonii noi sau sa te zgarii . este o self preservation pe care am vazut-o la mine inadaptabilitatea ma face sa imi pun intrebari daca oare nu ar trebui in fiecare weekend sa ma duc sa ma intrec cu muntele de fiecare data sa merg putin mai sus si sa sa respir victoria de a fi avut privilegiul sa ma intrec cu mine insami.
a fost misto sa ma duc intr-un loc in care mi-am amintit sa-mi vad de lungul nasului si sa nu-mi mai doresc sa tind sa merg la poiana brasov (nu am fost niciodata) si sa respir aer de "dihor" si "sanel" si pur si simplu sa stau la soare sa vad fiecare romans tanar sau batran trecand pe ulita si dand ziua buna chiar daca nu ne cunosteam, sa respir miros de brad si lemn tanar si sa-mi dau seama ca nu noi suntem cei mai norocosi. chiar daca nu au tacamuri de plastic si chiar daca nu folosesc servetele umede oamenii de munte duc o viata pe care cred ca toti ar trebui sa o respectam si sa ne dorim macar o data sa ne ridicam la nivelul greutatii dar si frumusetii ei
suna a lecture dar pana la urma toti avem dreptul sa ne spunem parerile ...

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

Luni, Octombrie 29, 2007, 11:11 PM 

femeia moderna
     media: 4.67 din 6 voturi

si a fost cuvantul. mare greseala . femeia a inceput sa vorbeasca. non stop. si au aparut razboaiele pentru ca barbatii preferau sa se macelareasca intre ei decat sa mai stea un minut acasa.
si pentru ca ai nevoie de interlocutori au inceput discutiile intre femei pentru ca fie vorba intre noi ce rost are sa vorbesti singur, te plictisesti la un moment dat. asa a aparut barfa. ca deh nimic nu e mai interesant decat sa comentezi cu altele pe la spate si apoi sa zambesti politicos cand te intalnesti cu persoana barfita si de ce nu sa barfesti cu ea pe cele cu care ai barfit-o saptamana trecuta.
oricum rivalitatea a fost un punct sensibil pentru toate femeile . cine are cea mai frumoasa casa, cel mai bun barbat si acum am ajuns la cine are ultimul tip de telefon mobil si ultimul tip de masina.
presupun ca daca o femeie ar citi acest articol s-ar intreba cu ce drept vorbesc cu atata nonsalanta despre niste lucruri care pana la urma ma pot caracteriza foarte bine si pe mine, femeie fiind la randul meu.
aceasta pledoarie mi-a venit in cap nu intamplator.
e greu sa te definesti ca femeie. mai bine spus cateodata nu ai timp sa-ti faci unghiile ca sa te mai simti femeie din cand in cand nici nu mai vorbim de alte lucruri mult mai complicate.
si totusi in acest joc de femeie moderna imi dau seama ca ajungi sa nu mai sti cine esti.
cateodata imi dau seama ca daca s-ar uita cineva la mine zilnic si m-ar privi atent nu ar putea nici daca ar vrea sa isi dea seama de toate problemele care se zbat in mine.
si da poate vorbim mult si barfim si suntem interesate. recunosc ca avem o curiozitate innascuta pentru tot ce este in jurul nostru ca vorbim mult pentru a ascunde poate timidatea sau teama. intotdeauna am spus ca o femeie vorbeste mult ca sa deruteze si sa indrepte privirea de la persoana ei. desi toata lumea o priveste si o asculta poate crea daca stie cum orice imagine vrea despre propria persoana pentru cel din fata ei.
de ce oare ar face asta? de fapt femeia moderna este o femeie foarte trista. munceste mult, se zbate in fiecare zi pentru fiecare centimetru de recunoastere. daca avem familie atunci avem remuscari ca nu putem fi langa cei dragi. poate suntem singure si atunci ne dam seama ca nu avem timp sa cautam un barbat care sa fie langa noi. jonglam ca la circ cu tendintele pentru ca esti discreditata daca esti mai grasa cu 2 kg decat cea de langa tine si nu ai ultimul tip de pantofi din lac pe care ii cumperi seara tarziu din ultimul magazin pe care il mai prinzi deschis. dar sa nu dramatizam.
oricum in acest joc zilnic de femeia puternica si moderna si descurcareata unele dintre noi ne dam seama ca nu suntem deloc asa . si mai vine cineva care iti spune ceva de genul ca daca nu ai fi atat de cinica poate ai fi ok sau poate ca esti prea copilaroasa. si iti dai seama ca ai imprastiat o groaza de imagini unor oameni care te cred fiecare la randul lor altcineva decat esti . sau poate chiar asa esti . si te opresti o clipa in oglinda si vezi ca ai devenit ata de amara de la atatea probleme si atatea dezamagiri incat da esti cinica. imprastii cuvinte urate si dure si nu mai sti cum este sa nu prefaci ca esti feminina dar sa chiar sa te porti feminin.
de-a lungul timpului poate te culci cateodata cu masca pe care o porti in timpul zilei si iti dai seama peste un timp ca a ramas acolo si nu ai mai dat-o jos si incerci sa iti amintesti cum ai fost.
femeia moderna este cinica poate, copilaroasa da cand ceilalti din jur nu o rasfata invata sa se rasfete singura cu un moment de escapada din comportamentul normal.
ciudat este ca barbatii nu se gandesc niciodata cand se inchide usa in spatele lor ce se intampla cu acele femei cinice, moderne, fitoase sau poate copilaroase.
cand se opresc aceste mici tactici de aparare pentru ca despre asta este vorba.
ce se intampla cu femeia aceea plina de griji care poate are chef sa planga fara sa i se spun aca este slaba, are chef sa urle fara sa i se spuna ca este nebuna, vrea sa fie un copil pe care sa-l strangi in brate fara sa intrebi de ce, vrea sa nu mai para tot timpul tare si desteapta si sa fie pur si simplu femeie.
de ce se vede mereu ceea ce pare evident si nu esenta , de ce suntem mereu catalogate fiind drept asa sau asa .
eu una cred ca suntem o mie de lucruri in acelasi timp amante, copii, iubite, inselate, singure, coplesite, visatoare, puternice, obraznice sau cuminti.
si sunt sigura ca cineva din aceeasi curiozitate ca femeia deschide usa o data si vede femeia pentru cum este ea femeie fara a fi moderna clasica sau sofistica, fara apelative inutile cand un simplu cuvant ne poate defini cel mai bine "femeie".

de ioanaolimpiana | 2 comentarii

Luni, Februarie 12, 2007, 02:40 PM 

asa si?
     media: 4.60 din 5 voturi

de dimineata sunt la coada la lift. nimic nou sub soare. diferenta e ca azi e mai aglomerat decat de obicei si cum nu sunt cine stie ce director sa imi misc fundul prin spate unde ai si o tipa care apasa butonul in locul tau ca tu esti cine esti si nu poti face un asemenea efort sau prea imbecil sa apesi butonul care trebuie . eh si uite asa vine o tipa si se posteaza in fata mea . in general las de la mine si nu ma bag in discutii adica o las in fata . dar de data asta se pare ca sunt intr-un moment prost si ma bag si ii iau fata . frate ma simteam ca la formula unu . tipa se retrage si se uita la mine cu scarba. asa si ? care e faza cucoana ? te-ai trezit cu tupeu azi sau care e faza ? (in gand bineinteles) ma uit si eu . vine liftul si doamna se uita la mine si spune haideti domnisoara inainte ca vad ca nu stiti ce e ala respect. in momentul ala am zis ca o fac mamaliguta cu branza . spre surprinderea mea am tacut. i-am aruncat o privire care spunea multe si am intrat in lift. am inceput sa ma gandesc ca asa facem cu totii nu avem tupeu. ni se spune da-te de trei ori peste cap da problema asta sa fie rezolvata in juma de ora. si noi... da sefu . si tot asa . facem totul la comanda ca si mine. o masina fara ganduri vointa sau cuvinte.... just a doll a stupid doll.
traiasca tara papusilor . cam asta suntem in frunte cu mine

de ioanaolimpiana | 0 comentarii

    pagina urmatoare >>


  • <<2012.Mai 
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031   

Cautare


Aboneaza-te la insemnari


Ultimele insemnari

Arhiva

powered by
www.ABlog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare